Cele mai noi articole

Fila de jurnal – Anxietatea de a nu da gres

Fila de jurnal – Anxietatea de a nu da gres

Scrie pentru noi

„Tot ce-ti doresti asteapta sa ceri. Tot ce-ti doresti te doreste, de asemeni, pe tine. Trebuie insa sa actionezi pentru a obtine tot ce-ti doresti.” ~ Jules Renard

Revin cu greu dupa o saptamana plina si haotica in care am dormit prea putin, in care am avut parte de multa agitatie si in care am resimtit din plin astenia de primavara. Dintr-o data, am dat frau liber ideilor (inspiratia venind de la voi) si m-am trezit ca nu stiu ce si cum sa fac mai intai. Lucrez inclusiv la cum as putea sa ma organizez mai bine pentru a fi cat mai productiva in toate proiectele pe care mi le-am propus….

Sunt restanta cu cateva raspunsuri la mailuri si mesaje, insa nu vreau sa comunic ceva doar de dragul de a raspunde…. Astept o ferestra de liniste ca sa ma pot concentra pentru a putea scrie bine si in cunostinta de cauza.

Pana una alta, nu am stat degeaba, caci lucrez cu drag si spor – noaptea, ziua – la noile meditatii terapeutice care, dincolo de orice text scris, reprezinta din punctul meu de vedere una dintre cele mai bune metode de integrare a informatiei si de lucru cu mintea, emotiile si sufletul.

Nu putem antrena mintea atata timp cat suntem intr-un proces de constiinta continuu, nu putem descoperi traumele emotionale care au nevoie sa fie vindecate atata timp cat suntem intr-o continua stare de anxietate, nu putem intra in contact cu sufletul nostru daca nu atingem o stare de liniste interioara.

Prin urmare, sper ca in cateva saptamani, sa vin cu materiale audio concrete insa totul necesita timp, timp, timp si resurse. Deci, fiti blanzi cu mine caci I do my best :).

Pana una alta, din mesajele primite, cele mai multe au fost legate de depresie sau anxietate. Inca o data tin sa mentionez ca nu exista sfat general valabil, nu exista o singura informatie care sa poata fi aplicata tuturor cazurilor. Fiecare suflet, fiecare bagaj emotional in parte are o poveste. Acea poveste trebuie descoperita, acel trecut trebuie adus la lumina si constientizat pentru ca majoritatea fricilor, sentimentelor de anxietate acuta, tristete persistenta, esecuri etc isi au de obicei originea in copilarie sau in trecutul indepartat, si au fost declansate de ceva ce s-a petrecut in trecutul apropiat.

Asadar „sfatul” presupune ore, zile de discutii caci altfel, cu totii am afla solutiile dintr-o carte sau dintr-o ora de povestit cu un prieten bun. Voi reveni iar si iar asupra acestor subiecte cu raspunsuri in articole si alte materiale insa momentan, prefer sa fac lucrurile pe rand si sa le fac bine.

Astazi ma opresc asupra ANXIETATII (frica de a iesi din zona de confort), o tema atat de raspandita, cu care fiecare dintre noi s-a confruntat cel putin o data in viata.

Eu am avut tendinta spre anxietate de cand ma stiu, care presupunea teama de a iesi din zona de confort. Tarziu in viata mi-am dat seama cate sanse au trecut pe langa mine de-a lungul timpului pe care le-am ratat tocmai din aceasta cauza.

Ori de cate ori imi doream sa imi asum raspunderea de a face ceva care presupunea iesirea din zona de confort, mintea mea incerca prin toate mijloacele sa ma convinga ca mai bine stau in banca mea unde-i cald si bine, decat sa „risc” ceva nou si sa obtin mai mult sau sa traiesc altfel de experiente.

Teama de esec sau de a nu fi acceptata a fost de multe ori mai mare decat dorinta de a reusi. Viata insa m-a aruncat in tot felul de conjuncturi in care am fost fortata „sa ma descurc”si astfel s-au nascut 2 principii foarte sanatoase care m-au ghidat multi ani la rand : „nevoia te invata” si „ceea ce nu te omoara, te face mai puternic”. Nu m-am dus eu catre acele situatii ci viata insasi m-a impins in mijlocul lor si, surpriza, am vazut ca se poate….

Din acele momente si din multele introspectii pe care le-am avut, am ajuns la concluzia ca cu cat imi doresc mai mult ceva care presupune iesirea din zona de confort, cu atat mai putin trebuie sa stau pe ganduri. Cu cat gandesc mai mult, analizez si calculez, cu atat mintea imi serveste mai multe contraargumente, care de multe ori m-au facut sa ….. nu mai fac nimic!

Daca iti doresti ceva dar totusi nu faci nimic pentru a-l obtine pentru ca iti este teama de esec, inseamna ca nu iti doresti cu adevarat.

Cum am reusit practic sa depasesc teama de a iesi din zona de confort

In liceu, deja incepusem sa am joburi in vacantele de vara. De ce lucram? Pentru ca dorinta de a fi independenta financiar era mai mare decat frica de a iesi din zona de confort. Tin minte ca abia aparusera telefoanele mobile printre colegii mei de clasa si imi doream si eu foarte mult unul. Asa ca, am luat frumusel ziarul in mana si mi-am cautat de lucru sa pot sa-mi cumpar si eu unul.

Primul meu job a fost sa prezint oferta unei companii aeriene pe la diverse hoteluri si ambasade. Salariul era foarte mic, insa primeam si comision daca faceam rost de clienti si asta mi-a dat sperante ca o sa reusesc sa strang suma necesara. Mi-era o rusine maxima sa bat pe la usi, eu, o pustoaica in clasa a 10-a, insa „nevoia” de a avea un telefon m-a impins sa imi cumpar harta Bucurestiului (pe vremea aia nu exista GPS 🙂 ) si sa pornesc la drum. La inceput habar nu aveam ce o sa le spun potentialilor clienti, insa mi-am luat inima in dinti si am spus „ce-o fi o fi”.

La inceputul anului scolar, aveam telefon mobil si un bagaj de experiente in spate. A fost suficient acest pas sa-mi dau seama ca „rusinea” nu-mi foloseste la nimic ci din contra, ma limiteaza. Asta nu inseamna ca nu mi-a mai dat batai de cap de-a lungul vietii. Insa, ori de cate ori ma confruntam cu acest tip de anxietate, imi aminteam de experienta primului meu job si de faptul ca nu am patit nimic ci din contra, am realizat ceva wow pentru varsta mea prin simplul fapt ca am avut curajul sa cred ca sunt capabila.

Acum stiam ca dincolo de frica si rusine se poate ascunde practic reusita in viata. Momentul in care iti depasesti o bariera personala si iti demonstrezi tie ca esti capabil, este incredibil!

Aceasta experienta m-a pregatit pentru o alta care mi-a influentat categoric traiectoria vietii – cariera muzicala.

Am „nimerit” in muzica dintr-o pura intamplare. Niciodata nu m-am gandit sau am visat ca o sa ajung sa dedic 13 ani din viata acestui domeniu, ca sunt capabila sa cant sau sa vorbesc in fata a mii de oameni.

Seful meu de la agentia de publicitate la care lucram in primul an de facultate m-a intrebat intr-o buna zi din senin : Ce ti-ai dori sa faci daca nu ai face publicitate? Si eu am spus in spirit de gluma : „Sa cant.”

Nu aveam nici o experienta in acest sens in afara de cantatul prin casa si habar nu aveam ce mi-a venit sa-i spun asta. In momentul ala s-a luminat la fata si a zis ca are cunostinte in domeniu si chiar se cauta o fata pentru un proiect muzical. N-am zis nici ca vreau, nici ca nu vreau iar a doua zi deja m-a sunat sa-mi spuna sa merg la casting caci le vorbise oamenilor despre mine. Automat m-a luat panica si nu stiam ce scuza sa inventez sa nu ma duc. Deja era ceva urias pentru mine, nu mai cantasem in fata nimanui, nu aveam nici o treaba cu televiziunea, nici macar nu stiam despre ce proiect muzical este vorba.

Ceea ce stiam insa, era faptul ca anxietatea care-mi cuprinsese fiecare gand si fibra din corp nu avea cum sa ma ajute in luarea unei decizii. Anxietatea mea se hranea din convingerea ca nu ma voi ridica la nivelul asteptarilor si ca oamenii care urmeaza sa ma evalueze sunt foarte critici.

Toate aceste cauze externe se aflau dincolo de capacitatea mea de a le putea controla. Tot ceea ce puteam controla erau convingerile mele despre situatia in sine si despre posibilitatea ca eu sa dau gres si sa fiu respinsa. Stiam ca aceste convingeri se afla sub puterea mea de control si ca pana la urma, daca nu voi fi acceptata, nu-i nici pe departe cel mai rau lucru care mi se poate intampla in viata asta.

M-am decis sa merg pentru experienta in sine, cu credinta in suflet ca nimic nu-i intamplator. Astfel, am inceput sa ma gandesc la faptul ca eventualul esec nu o sa ma omoare ci o sa ma priveze de o satisfactie personala si o eventuala bucurie. Gandind astfel, mi-am schimbat cu totul perspectiva din care priveam lucrurile si dintr-o data nimic nu mai era atat de infricosator.

Acestea sunt convingeri extrem de functionale si, cu toate ca nu imi garanteaza indeplinirea scopului propus, vor spori in mod consitent probabilitatea ca el sa se intample. Astfel am invatat sa-mi construiesc singura un mod de a privi lucrurile constructiv, care sa ma ajute si in viitor.

Daca mergeam pe traiectoria gandirii anxioase care se dezvolta in mintea mea la inceput si as fi facut o tragedie din dintr-un eventual esec, probabil ca as fi renuntat la ideea de a merge la acel casting si viata mea ar fi aratat astazi cu totul altfel.

Daca intr-un astfel de moment, cand frica de a fi respinsa m-ar fi indemnat sa gandesc : – „Trebuie sa nu dau gres si sa nu fiu respinsa. N-as putea suporta niciodata asta. Ar inseamna ca nu sunt suficient de buna ca sa reusesc vreodata si prin urmare sunt o persoana fara valoare. Daca oamenii m-ar respinge din cauza esecurilor mele, asta ar dovedi ca nu sunt demna de sustinerea lor si ca voi continua sa fiu dezaprobata pentru tot restul vietii mele. Cat de cumplit ar fi sa se intample asa ceva! As fi complet distrusa! N-as mai fi niciodata fericita!”- unde as fi ajuns?

Sirul discursului negativ poate continua pana la ideea ca viata nu mai merita traita din pricina unui esec.
Asemenea convingeri irationale nu iti vor aduce NICIODATA NIMIC BUN! Vor avea tendinta de a te face atat de anxios, chiar panicat, incat nu vei mai putea lucra si lua decizii intr-un mod eficient si ai toate sansele sa dai gres in ceea ce ti-ai propus.

Starea de panica te va perturba atat de tare din puct de vedere emotional incat, in cazul in care esuezi, te vei simti descurajat sa mai incerci din nou, sau vei cauta cu disperare sa reusesti si, prin urmare, nu vei face altceva decat sa gresesti iar si iar.

Convingerile irationale te vor determina adesea sa renunti complet la scopul tau sau vor arunca o umbra intunecata asupra altor scopuri si proiecte a caror punere in practica ti-a adus bucurie anterior si la care te-ai dovedit a fi destul de bun.

Este ok sa fii ingrijorat. Ingrijorarea poate fi vazuta ca o forma „sanatoasa” de anxietate in atata timp cat are o limita, deoarece ia in calcul posibilitatea de a esua in indeplinirea scopului si te indeamna sa fii precaut si vigilent. De asemenea te ajuta sa elaborezi un plan de realizare a proiectului propus si sa te tii de el. Te indeamna sa evaluezi diferitele tale aspecte si sa le modifici atunci cand e cazul.

Daca nu esti responsabil de perspectiva de a realiza ceva, atunci nu te vei implica suficient de mult in realizarea acelui lucru. Ingrijorarea constructiva este, am putea spune, o componenta necesara a controlului.

„Tot ce îţi doreşti se află dincolo de temerile tale” – Jack Canfield.

Deci, din punct de vedere teoretic, esti capabil sa iti modifici sistemul de gandire, emotiile si comportamentul dar este posibil sa ai convingerea ca nu esti in stare sa faci asa ceva si prin urmare renunti, iar convingerile negative ajung sa iti controleze viata. De exemplu, crezi ca nu exista nici o modalitate de a pune capat anxietatii sau panicii, astfel cedezi in fata lor si le lasi sa se dezlantuie.

Sta in puterea ta sa faci ceva in acest sens, chiar si atunci cand te afli intr-o stare acuta de panica, singura problema e ca ai ajuns sa crezi contrariul si sa te panichezi din cauza panicii. Este momentul in care pierderea controlului se dezlantuie nestavilit!

Din clipa in care constientizezi ca doar CONVINGERILE tale sunt cele care iti genereaza aceste emotii si comportamente negtive, si desi te concentrezi asupra lor, convingerile au tendinta de a te perturba si de a te face incapabil sa actionezi, nu ai ajuns inca sa detii controlul absolut asupra propriilor sentimente.

Niciun miracol nu este posibil acum! Insa POTI sa-ti creezi si sa-ti modifici reactiile si comportamentele emotionale pentru a corespunde asteptarilor tale. Inceteaza sa te mai lasi prada anxietatii, depresiei si furiei – asa cum se intampla de obicei cand nu exerciti aceasta forma de control din cauza convingerilor. Analizeaza dialogul mental, ai aceasta capacitate, in acest mod sunt structurate fiintele umane. Ele pot gandi in feluri diferite: unele bune, care sa le ajute, altele rele care sa le afecteze. Ele s-au nascut si au fost educate in spiritul acestei aptitudini. Ce bine ar fi daca ar folosi-o!

Nu uita: „Tot ce îţi doreşti se află dincolo de temerile tale” – Jack Canfield.

Sharing is caring...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestEmail this to someonePrint this page

Comments

comments

Descarca gratuit meditatia

Afirmatii pozitive – Legea Atractiei

Bine ai venit, numele meu este Sylvia

Astazi as vrea sa iti ofer gratuit una dintre cele mai bune meditatii ale mele in format MP3 – “Afirmatii pozitive – Legea Atractiei”. Astfel, vei redobandi puterea de a-ti slefui viata prin intentie, vointa, emotii si ganduri.

De asemenea as vrea sa iti ofer lunar si alte materiale gratuite prin newsletter

sylvia

6Comments
  • Ioan Silviu/ 05.03.2017Răspunde

    Mă regăsesc…

  • Oana Calugar/ 05.03.2017Răspunde

    Fortati de natura sau prin prisma vointei important este sa iesim din zona de confort.

  • Sylvia/ 05.03.2017Răspunde

    Exact ! Intelegand ca un esec nu inseamna un capat de tara. In general in viata regretam mai mult lucrurile pe care NU le-am facut decat cele pe care le-am facut. Si ne trezim plini de reprosuri si vinovatie ca am fi putut face mult mai mult in viata asta nu nu am indraznit din cauza unor convingeri care nu ne-au folosit la nimic! Asta mi s-a intamplat mie si mi-au trebuit niste ani sa ies din acea stare! Insa bine ca am reusit 🙂

  • Ramona Ionescu/ 05.03.2017Răspunde

    Super articol! Bravo Silvia!! :*

  • Sylvia/ 05.03.2017Răspunde

    Multumesc tare mult. Cu cat renunt la carapace ( si asta cu scrisul e tot o anxietate pentru ca foarte multi ani mi-a fost foarte greu sa vorbesc despre mine ), cu atat imi este mai bine si prind mai mult curaj. Urmeaza si alte „destainuiri”, timp sa am 🙂

Leave a Comment